Te invit să păşeşti pe un tărâm al frumuseţii, creat de nenumărate suflete şi mâini de femei. O mulţime de esențe de armonie, ţesute cu fire colorate, în serile lungi de iarnă. Forme care întruchipează ritmurile cosmice sau frumuseţea paradisului pierdut. Lucrul în care se întreceau femeile odinioară şi care pecetluia cu fală pereţii interiori ai caselor ţărăneşti şi boiereşti. Până astăzi, scoarţele aduc o anume nobleţe aşezată spaţiilor pe care le împodobesc, vestind peste vremuri, neîmbătrânit, strigătul unei frumuseţi originare, la fel de proaspăt şi fără vârstă ca şi cântecul păsărilor în primăvară.
